vorbind liber și la subiect

Incep prin a-mi cere scuze pentru aceasta pauza de postare dar fie ma simteam neinspirat, fie eram obosit sau alte lucruri care au dus la aceasta intrerupere. Daca nu ma va lovi vreo noua lehamite, sper sa postez iarasi cu regularitate.

Societatea de prieteni in principiu e ceva frumos, care porneste de la ideea ca intre membrii unei comunitati trebuie sa existe sentimente pozitive in principiu, de amicitie, negativismul nefiind ceva productiv. Numai ca in acceptiunea ideilor politico-guvernamentale, societatea de prieteni e cel mai nociv lucru care poate afecta institutiile, leadershipul, structura unor domenii de activitate. Practic acolo societatea de prieteni e pusa peste orice competenta si afecteaza clar rezultatele institutiei.

Legea Educatiei Nationale, Legea Salarizarii Unitare, alte legi de organizare a unor institutii sau hotariri de guvern corespunzatoare au promovat cu virf si indesat aceasta societate de prieteni. Orice angajator de stat poate aduce pe baza articolelor care privesc angajarile pe cine doreste, avind cvasitotala libertate(CA-ul de obicei ii apartine ca idei de conducere) atit in ceea ce priveste angajarile cit si in ce inseamna disponibilizarile. Legile nu indica nimic in legatura cu ce i-ar prioteja pe angajati de eventuale abuzuri directoriale sau manageriale, ce anume ar putea insemna motive de desfacere a contractului de munca, incit totul poate aluneca de la o societate in care concursul si dovedirea de competente inseamna angajarea pe un post la relatia favorizata cu directorul ca garantie de angajare. In acest fel se va ajunge ca tot ce inseamna institutie de stat sa fie o mare familie de relatii amicale, oameni care nu detin competente, nu au calificarile necesare, nu au nici alte cerinte care trebuie indeplinite acum, sint doar prieteni, apropiati sau rude cu seful. Ne putem imagina ce migratie permanenta va fi de exemplu in sistemul de educatie prin asemenea prevederi: cancelarii intregi mutate periodic pe lungul si latul unui oras, dupa locul unde ajunge prietenul lor directorul. Nu mai spun cum ar fi daca se va aplica asa o norma in administratie de exemplu. Cei de la Directia de munca ajung la Primarie, aia de la Primarie la Trezorerie, cei de la Trezorerie la Protectia Copilului si tot asa, fiecare cautind sa vada unde i-a ajuns un prieten director. Dar ce te faci daca e instabilitate guvernamentala si ai sa spunem in 4 ani 3 guverne de partide diferite? Anual s-ar schimba seful de institutie, stabili alte si alte criterii care sa favorizeze pe aceasta baza arbitrara ca respectiva clientela politica ajunge unde trebuie si face ce se doreste la centru. In felul acesta nebunia ar fi totala, nimeni nu ar mai sti cine vine si cine pleaca, peste tot s-ar pregati varianta politica de supravietuire. Ar exista probabil in proximitatea de conducere a unei institutii si grupul de prieteni reprezentind celelalte partide si care ar face doar o rotatie de functii, in afara situatiei in care centrul ar spune nu, pe postul de la Iasi vine cineva de la Ciurea si respectivul apropiat politic trebuie sa acopere postul de la Gropnita, unde nu exista acoperire politica locala. Cine ar accepta un astfel de schimb, pina acum stiindu-se angajat pe baza de concurs si competente? Ce au facut pina acum cu Fondul Proprietatea, cu bancile, cu deconcentratele, arata ca desi molfaie multa competenta, actualii guvernanti nu cauta decit slugi credincioase care sa le asigure tributul zonal, intorcind Romania in timp cu 200 de ani, de la ciuma lui Caragea la gripele lui Basescu nefiind mari diferente. Ambele conduceri mentionate au fost detestate de oameni si au jefuit tara pina la refuz, doar ca acum nu se mai practica nicicum haiducia si in felul asta cei amariti nu-si mai pot primi inapoi ce le fura prin decizii imorale (si ilegale) guvernantii.

Am sustinut in postarea despre probele ilegale din dosarul Voicu pe care le intuiam ca DNA nu are un dosar real ci doar securisme care nu vor rezista. In seara asta Inalta Curte de Casatie si Justitie a eliberat lotul celor care avusesera legaturi cu senatorul Voicu, in mod sigur pe fundamentare solida a subtirimii acuzarilor si a probe dubioase aduse de procurori. Altfel spus „Daca nu aveti filmare de flagrant, martori si indicii clare de pericol social, ce aveti la dosar nu justifica arestarea. Mergeti mai bine si cautati ucigasii de nevinovati de pe sosele” – asta e interpretarea mea la cum a deliberat Curtea.

Pe linga asta mai era un lucru: judecatorii respectivi stiu si ei ca isi mai consiliaza prieteni cum sa faca si sa dreaga ca sa le fie bine cu spetele din instante. Ori un sfat juridic nu e trafic de influenta, nu e nici alta fapta penala, mai ales cit nu e dovedita de cistigul cauzei si de flagrante efectuate. Ori pentru asta fusese retinut judecatorul Costiniu, pentru un sfat dat afaceristului Casuneanu, nu pentru trafic de influenta in dosar, acolo nici finalitatea si nici probele nu sustin asa ceva.

De asemenea toata manopera DNA arata a manevra securistica si aici e posibil ca Inalta Curte sa fi constientizat ca, fara o implicare mai serioasa in stoparea acestor abuzuri, Romania poate ajunge un stat securistic pur, controlat total de puterea portocalie si care sa poata sa faca orice cu oricine din tara asta. Decizia instantei poate fi si un mesaj clar de respingere a politicii abuzive a PDL si DNA – pentru ca cele doua structuri lucreaza cumva impreuna in viziunea mea.

Asta se sustine prin tot ce s-a intimplat in mandatul basescian, cu ministrii suspendati, cu parlamentari acuzati sau cumparati sa vina spre PDL ca mercenari santajabili, cu procurori care executa dosare ca sa se vada diversi cetateni intrind si iesind de la DNA sau instante.

Singura care a sanctionat puterea si a luptat pe toate caile sa ramina neatinsa de puterea portocalie a fost Justitia. Rind pe rind, de la Patriciu la Seres, la Atanasiu la Adrian Nastase, la cei trei de acum, toate aceste dosare au fost respinse de judecatori si pina la urma au murit sau vor muri in sertarele DNA din lipsa evidenta de probe reale din respectivele dosare. In aceste conditii, de putere tot mai mare portocalie si tot felul de tendinte autoritar-securistice, actul de anulare a arestarii preventive dat de ICCJ arata ca mai realizeaza cineva dreptul la libertate al oamenilor si la opinii personale. Cit timp Justitia va respinge actele de acest fel ale DNA, sugerate din ograda PDL, oamenii vor sti ca le mai respecta cineva drepturile.Vor avea si puterea sa si le exprime pina la clipa in care acest regim se va termina si vom reveni la un sistem cu adevarat democratic, cu institutii, partide, agentii, ministere, Putere si Opozitie care stiu si regulile jocului si ce au de facut. Atunci, prin rezistenta Justitiei si a unor oameni politici care-si pastreaza ideile si programul politic, atunci va reinvia si Romania cu adevarat.

O data cu instalarea crizei economice, apoi a crizei politice si acum a gravelor probleme sociale asistam la un lant intreg de diversiuni ale guvernului, pus mereu sa trimita atentia in alta directie decit incompetenta sa. Anul trecut s-a vorbit mereu de salarii si pensii nesimtite ca sa vedem ca in structura unor agentii si chiar ministere sint multi nesimtiti. Cind Guvernul Boc era cu craca taiata a incercat sa arate ce binefacere facea el cu Legea Salarizarii Unice, cu Legea Pensiilor, LegeaEducatiei si cum nu e lasat de groaznica Opozitie de atunci. Vedem azi ce legi catastrofice a propus Guvernul.

Dupa alegeri, in plin scandal – au fost sau nu fraudate alegerile prezidentiale, senatorul Voicu e saltat de pe strada ca orice infractor hot de buzunare si adus la DNA si iarasi s-a acoperit o tema cu alta.

Tot Voicu e folosit impreuna cu asa zisul grup al sau pentru a deturna atentia de la protestele profesorilor, pensionarilor si medicilor, lumea incepind sa se intrebe nu daca ce se intimpla la Buzau e in regula ci daca acele transcripturi de discutii sint reale sau nu, daca acest Voicu poate sa faca tot ce se spune acolo, daca judecatorul Costiniu e mafiot impreuna cu afaceristul Casuneanu, fost partener de afaceri cu Basescu.  Si atunci…s-a stricat prietenia lor? De ce, cind si cum? Iata cite intrebari acopera acum media si situatia disperata din tara in care Guvernul nu da nimic majorari salariale dar Fiscul e prezent sa-ti aminteasca ce ai de platit restante, Utilitatile au si ele sume mai mari si in felul asta nu te poti intreba din ce bani mai traiesti ca te intereseaza daca va ramine arestat Casuneanu sau nu.

In acest ritm, dupa ce respectivii vor pupa papucul traianului se va plafona tot scandalul actual cu un NUP sau cu o invalidare a probelor DNA de catre instanta (pentru ca eu nu ma indoiesc de ilegalitatea multora din dosar). Si cind se va ajunge la alte proteste se vor gasi alti oameni politici si de afaceri care sa ajunga tinta DNA pentru diverse cauze, in dosare in care e posibil ca actele  sa fie copy-paste dupa dosarul Voicu sau adaptari de la el, opinia publica intrigata de discutii ale unor politicieni si afaceristi scapate in presa si iarasi un posibil protest al profesorilor, medicilor, pensionarilor, politistilor, judecatorilor, ceferistilor sau altor categorii profesionale sa fie acoperit cu discutii despre Adrian Nastase, Dinu Patriciu, Puiu Popoviciu,Radu sau Alexandru Mazare, orice personaje care nu fac parte din regiunea autonoma olteana care beneficiaza de legea speciala a placerii personale portocalii in legatura cu faptele penale. Adica pica cine nu mai e util si ramin smecherii care platesc jupinilor locali taxa de protectie. De fapt si acesta poate fi un caz de perdea de fum pentru presa…sa ne intrebam de ce in Craiova nu se fac retineri si arestari la timp si obiectiv ale atitora vinovati si mai mult, sint scapati de sub supraveghere ca sa faca alte timpenii. Sau alta perla tipic olteneasca, acte prin care se radiaza sanctiuni disciplinare ale persoanei care si semneaza documentul ca director general de minister. Toate ne fac sa ne intrebam de ce se intimpla toate lucrurile astea si mereu raspunsul va fi simplu si dureros – ca sa acopere incompetenta si incapacitatea de a rezolva probleme sociale ale Guvernului. Sa ne uitam la fiecare scandal aruncat in media dinspre DNA ce vrea sa acopere si atunci vom intelege cum sintem luati in bataie de joc de Basescu, Boc si Morar, primul facindu-si imagine si din gratierea tuturor babelor arestate si trimise in puscarii – posibile pericole sociale cred, de fapt rezultatul unui plan diabolic de batjocorire a lumii sarace din tara asta care nu poate plati procese si pentru ca le pierde ajung in detentii. In acelasi timp smecheri de la diferitele puteri ale tarii ca Videanu, Udrea, Berceanu sau Dragomir stau linistiti la gindul ca de faptele lor nu se va interesa nici un procuror macar patru ani si in felul acesta vor scapa de raspundere sau vor avea timp sa-si faca o avere in complicitati cu ajutorul careia sa nu poata sa fie niciodata condamnati de justitie. Daca asta vrem sa se intimple, sa credem tot ce ni se ofera despre coruptii zilei si sa uitam de problemele reale. Daca nu vrem asta, atunci sa nu mai privim emisiunile cu si despre telejustitia Basescu-Boc-Morar si sa intrebam permanent Puterea cind se achita de toate cele promise in 2008 pentru profesori, medici, militari, pentru toate categoriile sociale de fapt si din care pina acum nu a facut nimic.

In aceste clipe de soc si doliu national pentru natiunea poloneza simt nevoia unui omagiu adus atit celor disparuti linga Smolensk cit si intregului popor al Poloniei.

Aparuta ca stat  cu peste 1000 de ani in urma si crestinata in rit apusean, Polonia a fost peste 500 de ani un stat puternic, factor de decizie dar si de echilibru in centrul Europei, ajutind atit Tarile Romane in efortul lor de mentinere a fiintei statale cit si Imperiul Habsburgic in 1683 cind turcii asediau Viena. A primit in schimb de la acestia desfiintarea statala savirsita in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Polonia revenind ca stat abia in 1918-1919 prin dezmembrarea Rusiei tariste si Austro-Ungariei. Apoi a fost din nou, in 1939 victima agresiunii germane si dupa 1945 a nepasarii occidentale, fiind condamnata la 45 de ani de comunism din care a iesit pasnic in 1989.

In perioada ocupatiei Polonia s-a facut vazuta in lume prin oameni ca Frederic Chopin si Henrik Sienkiewicz pentru ca in perioada comunista sa dea cea mai importanta personalitate religioasa a ultimului secol – Papa Ioan Paul al II-lea, toti crescind prestigiul international al Poloniei chiar daca statul nu exista ca autoritate deplina.

Fata de alte state, inclusiv Romania, Polonia a stiut sa evolueze si sa negocieze momentele ei de intrare in NATO si UE de pe pozitii demne in care de acum fostul presedinte si fratele sau geaman, acuzati de diverse fapte dar nedovediti clar de ceva, au obtinut apararea teritoriului printr-un contract foarte bun de achizitii de avioane, au tinut in stand-by negocierile despre politica agricola a UE pina li s-au acordat lucrurile solicitate iar acum lasa in urma o tara care aproape iese din criza, nu are probleme deosebite economice sau sociale, face imprumuturi externe pentru dezvoltare si nu „veste de salvare” iar cei ce vor continua politica de stat vor avea eventual de corectat ce se cade a fi corectat dar in ceea ce inseamna politica europeana si nu numai a Poloniei liniile sint trase si ele doar trebuie urmate.

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce au disparut atit de repede si brutal in acest teribil accident aviatic si sa ajute familiile lor sa mearga inainte. Ca un ultim omagiu adus lor voi posta si imnul Poloniei la final pentru a-l asculta impreuna in solidaritate cu natiunea poloneza atit de indurerata acum.

Napoleon a ajuns la conducerea Frantei intr-un moment de criza financiara, politica si sociala, de maxima coruptie si favoritisme care divizasera puternic societatea intre „regalisti” si „burghezi”.

Luind puterea a trebuit sa faca fata tuturor acestor probleme, sa elimine din sistem pe cei vinovati de fapte penale si sa indeparteze pe cei suspecti de diverse alte lucruri, cu exceptia citorva ministri ce-i erau necesari.Au fost inlocuiti toti favorizatii care provocasera criza cu oameni profesionisti. Legea a devenit din facultativa pina atunci obligatorie pentru toti iar respectul pentru armata a crescut pe toata durata Imperiului.

Singura vina care-l aseamana cu personaje ale perioadei prezente a fost aducerea in conducerea statului francez si a statelor ocupate a membrilor familiei sale, masura totusi fireasca pentru relatia de incredere ce trebuie sa existe intre conducatorul statului si guvernatorii unor regiuni.

Ce avem azi in Romania? O criza profunda si puternica provocata de faptele eroilor tranzitiei, o falie sociala intre oameni foarte bogati si multimea saracilor, oameni pusi si pastrati in functii pentru slugarnicie nu pentru competente, oameni care stiu numai sa fure bugetul si nu sa investeasca in folosul acestuia. Despre competenta actualului regim, ea nu exista. Legea se aplica pe sarite si favoruri, pilele scapa si se incarcereaza toate babele care se cearta de la un gard sau o bucata de pamint. Se reduc veniturile oamenilor, pensiile scad nominal si sunt loviti moral si financiar inclusiv oamenii de la temelia statului – militarii, pentru care orice tara arata respect si recunostinta, cei care au realizat toate faptele ce au adus Romania astazi ca tara libera, unitara, democratica, memebra a structurilor internationale ca ONU si NATO.

In aceste conditii tind sa devin radical, sa vreau ca tot acest regim basist sa fie condamnat intr-un fel sau altul iar Romania sa se salveze cu un Napoleon actual, militar sau nu, desi varianta civila e singura acceptata in structurile occidentale, care sa refaca statul si natiunea.

Acum citeva zile am vazut un filmulet pe net, disparut probabil la o comanda intre timp sau din alte motive dar care cred ca se mai gaseste pe arhivele unor televiziuni in care marele primar al Iasului spunea ce mare vizibilitate are orasul datorita lui fata de vechea conducere a PSD Iasi. Ma intreb, atunci cind era batut mar de Simirad la alegeri locale si nu facea nici 3% votanti tot asa laude atragea? Ii spun ca din vocea strazii, ca director RAJAC i se spunea „hotul de apa” sau „gigi canal” si in conditiile unei activitati neprofitabile a regiei avea unul din cele mai mari venituri din judet, lucru care era de asemeni vazut ca o hotie la adresa oamenilor. In acea perioada singurul om care dadea vizibilitate reala orasului era senatorul Ion Solcanu, vicepresedinte al Senatului si om care de mai multe ori a condus lucrarile acestui for. Dupa anul 2000, tot prin capacitatea de negociere a senatorului Solcanu, Iasul a primit la nivel parlamentar un alt loc important, presidentia Camerei Deputatilor prin Valer Dorneanu, moment de maxima vizibilitate a acestui oras la nivel national prin al treilea om in stat. Acest lucru a adus cu sine mai multe proiecte si fonduri, derulate in oras si judet prin lobbyul celor doi oameni la nivelul guvernului. In acelasi timp Corpul de Control al premierului, condus de Victor Ponta descoperea ilegalitati ale lui Gheorghe Nichita si numai faptul ca era potential candidat la Primaria Iasi l-a salvat.

Acum, dupa razboi, se lauda in diverse medii ca el a adus puncte partidului, ca a facut si a dres, cind realitatea este fix inversa, PSD-ul prin imaginea celor 2 – Ion Solcanu si Valer Dorneanu l-au facut eligibil de primar si nu marele sau talent administrativ sau oratoric. Am avut ocazia sa-i ascult si pe senatorul Solcanu si pe primarul Nichita, in ocazii diferite si diferenta ii e atit de clar nefavorabila primarului incit nu comentez mai mult. Ma intreb numai, cum sa aduca puncte un om imbogatit din salariul regesc de director RAJAC si din alte combinatii care au intrigat populatia? Cum sa aduci puncte la partid cind tu esti cel sustinut in candidaturi si in schimb nu reusesti sa mai dai pentru orasul Iasi decit un deputat fata de perioada anterioara cind se obtineau rezultate clar mai bune?

Ca e primul primar PSD pe Iasi dupa perioada Simirad nu e neaparat meritul sau cit al partidului care a stiut sa-si mobilizeze activul in acest scop. Daca ar fi sa ne uitam la meritele personale ale primarului ar trebui sa ne uitam mai intii la scorul rusinos din 2000 de la locale – pedist fiind, la ce au reusit altii sa aduca orasului, inclusiv ministrii lui Fenechiu, si sa vedem ce a reusit el. Si cum fiecare primar a cam dezamagit prin realizarile edilitare ramin de comparat actiunile politice in favoarea orasului la nivel national mai ales. Acolo perioada Solcanu a adus functii importante la nivel parlamentar, o buna capacitate de lobby local, guvernarea liberala a adus citeva functii ministeriale si se tot asteapta ca Gheorghe Nichita sa aduca si el ceva bun pentru oras. Ori ceea ce vedem e un sistem stradal „ciuruit” de gropi, un transport care nemultumeste prin conditiile oferite, suspiciuni de frauda la nivel fotbalistic prin tot ce arata Politehnica Iasi, un centru blocat de cind lumea si care se asteapta sa fie redeschis in zona Halei Centrale si atitea alte dezamagiri. La toate se adauga si atitudinea dictatoriala de la nivelul partidului, simtita personala la o sedinta a TSD filiala municipala in care practic a tras sforile pentru oamenii sai, votati chiar si in lipsa. Si atunci, daca la nivel de Primarie nimeni nu a iesit in evidenta din 1992 pina azi prin ce a facut, te intrebi ce recomanda aceasta umflare in pene de acum a primarului. Faptul ca si-a negociat un loc in conducerea PSD nu e ceva temeinic, nu are pozitia influenta a lui Ion Solcanu si nici sprijin pe termen lung. Faptul ca a pierdut la scor cu Adrian Nastase pe functia de Presedinte al Consiliului National si ca Victor Ponta e presedintele PSD ii pot indica in schimb o cadere rapida si chiar dramatica din pozitia actuala, daca ceea ce se spune despre dosarul sau de la DNA e adevarat.